• Lety

  • Daca da, lasa-ti adresa de email, pentru a ma urmari mai bine!

    Join 4 other followers

Punct si virgula

Eu am invatat la scoala ca dupa punct (.) se scrie cu litera mare. Am invatat despre liniute (-) si despre cratime (-), si despre apostrof (‘) (din ala scris, nu figurat). Stiu, pe cuvant ca stiu, ce face fiecare si unde se pune. Stiu sa despart in silabe (da’ dupa DOOMul ala vechi), sa impart o fraza in propozitii si dup-aia sa le zic si pe nume. La propozitii.

Am invatat despre cuvinte, despre cum se cheama, cum se spun, cui se spun si de ce. Am invatat diferenta dintre “care” si “pe care”, drept pentru care nu le incurc niciodata. Stiu ca “deci” se pune doar inaintea unei concluzii, iar daca vezi doua puncte (:), clar urmeaza ceva. Punctele de suspensie sunt de fapt trei, nu doua, nu patru, si oricat de ciudat ar suna, “ei era sa cada” este corect.

Si totusi vad, citesc, aud, o limba romana care nu-mi place, care ma sacaie, ma deranjeaza, ma enerveaza, ma face sa nu mai citesc, sa nu vreau sa mai aud si sa plec de acolo de unde vad mari genii in viata care habar n-au sa lege o fraza, dar epateaza de atata engleza. Ne grabim, nu stim sa apasam un shift ca sa punem litera aia mare (mama ei de tasta si de litera), ne burzuluim incolo si-n coace ca noua ne plac oamenii destepti si ca n-avem ce discuta cu aia mai prosti care nu stiu sa scrie si sa citeasca. Sau nu ne grabim, dar nu stim, si nici nu vrem sa invatam, iar cand ni se atrage atentia il facem p-ala din fata noastra arogant. “Bine, bah, ca le stii tu pe toate!”. Pai le stiu! Pentru ca i-am ascultat pe altii, da-i-ar Dumnezeu sanatate profei de romana! Si nu numai!

Cred asa: ca inainte de toate, trebuie sa stim sa ne vorbim limba. Asa ca, inainte sa va puneti prin CV alte 20, intrebati-va daca stiti sa discutati corect si coerent in una singura. Si apoi mai invatati una. Si inca una. Si mai opriti-va la un moment dat, ca nu-i nimeni vreun Einstein. Mai cred ca o parere prost exprimata, oricat de bun mesaj ar transmite, e nula. D-alea cu “oamenii care i-am vazut erau destepti” refuz sa mai ascult. Si cred ca “lasa, nu mai tin cont acu’ nici de virgula, nici de cratima, ca doar-s pe mess” e o porcarie ce s-a impus mai mult decat ar fi trebuit vreodata si ca ar trebui sa ne punem capu’ pe umeri o data si sa le folosim mai des. Ca o sa uitam de ele, si ajungem, vorb-aia la bac, la un interviu, la un test, si-or sa se uite aia ca prostii la “ce lucrare academica” ai predat tu.

Sunt aroganta. Da. Sunt infumurata. Da. Astea doua inseamna cam acelasi lucru. Da. Cunosc si sinonimele. Trageti aer in piept si ziceti dupa mine: “punct si de la capat”.

Advertisements
Leave a comment

6 Comments

  1. Geta

     /  February 26, 2012

    M-ai făcut să-mi amintesc de un mail pe care mi l-a scris soțul meu la începutul relației noastre și în care imi atrăgea atenția asupra felului în care scriu. Nu prea am avut probleme cu cratima sau cu semnele de punctuație, pentru mine problema majoră a fost “î” din “a”, adică “â”.
    La începutul anilor 90 când Academia Română a stabilit această scriere, eu cam terminasem cu școala și mi-a fost destul de greu să mă adaptez, mai ales că stii cum se spune: “obișnuința este a doua natură”.
    Acum mă amuz amintindu-mi de mail, dar atunci am fost consternată de gestul lui, mai ales că venea intr-o perioadă în care se presupunea că mă curtează.

    Reply
    • De acord. Obisnuinta e a doua natura. Eu, insa, vorbesc de o generatie care nu stie diferenta dintre “sint” si “sunt”, care nu scria “intimplare”, ci “intamplare” si care au crescut cu regulile existente sau ele s-au schimbat intr-atat de repede cat sa poata fi asimilate la fel de repede. Si vorbesc despre generatia pentium, “kre skrie” cu prescurtari si care se burzuluieste ca stie sa vorbeasca 100 de limbi, cum scriam si acolo. E drept ca si cei care au terminat cu scoala ar trebui sa aiba un minim de update la ce se intampla cu limba lor proprie si personala, dar nu am corectat niciodata greselile grafice care tin de perioada aia. Corectez, insa, orice altceva. 🙂

      Reply
  2. La interviurile pe care le dau eu se foloseste alta gramatica, Propozitile se termina majoritatea in ; si nu ma afecteaza de loc faptul ca stiu sau nu romana.

    SELECT * FROM tabel ;
    $variabila := $i++ ;

    Astea sunt doua exemple 🙂 ca sa intelegi ca nu am exagerat cand am zis ca e vorba de alta gramatica 🙂

    Din moment ce 90% din banii care imi intra in mana vin din aceasta gramatica si 10% din blog consider ca atentia mea pentru gramatica de pe blog trebuie sa fie tot de 10%, si din fericire scriu cu litera mare dupa punct, cu virgulele si cu ii-urile nu prea am eu treaba :).

    Reply
    • Sa spunem ca am un minim de apreciere, dat fiind faptul ca macar compensezi prin ceva. Eu nu stiu gramatica ta, dar cred ca “pe-a mea” trebuie sa o stie oricine. E totusi de apreciat ca stii sa evaluezi sau sa autoevaluezi lucrurile. 🙂

      Reply
  3. Punct si de la capat :))
    Nu, nu esti infumurata. Uiti doar ca ne cautam scuze pentru a justifica o comoditate pe care din pacate o proiectam si’n felul in care scriem.

    Reply
    • Pai nu uit, tocmai asta spuneam, doar ca am preferat sa fiu mai dura de atat. Din pacate, insa, eu nu aprob comoditatea decat cand e vorba de aia cu “da-mi tu ala de acolo sa nu mi-l iau eu” sau “spune-mi tu sa nu caut pe google”. Chestie de perceptie, probabil. 🙂 Multumesc pt comentariu si bine ai venit “la mine acasa”. Nice to meet you.

      Reply

Tu ce crezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: