• Lety

  • Daca da, lasa-ti adresa de email, pentru a ma urmari mai bine!

    Join 4 other followers

Highschool reloaded

Am primit leapsa de la Alex. Imi place sa imi imaginez lucruri, deci cand e vorba de “cum ar fi daca”, eu sunt prima. In paranteza fie spus, mi-a fost mila de ochii vostri si am renuntat la trandafiri. O parte din ei, cel putin. Arata micul meu colt de scris mai decent, asa-i?

Liceu… Hmm.. Eu n-am avut d-alea cu fumat pe la colturi, ca m-am apucat dupa clasa a 12-a de fumat. Nici petreceri, iesiri si mai stiu eu ce, pentru ca n-am fost un colectiv unit. Dar plecam toti de la ora de matematica, ce-i drept, sau de la oricare ora ni se mai parea noua plictisitoare, saream gardul si ne duceam intr-un bar, la un suc. Nu as sti sa va zic ce fete faceau profii cand vedeau clasa goala, n-am ramas niciunu’ acolo destul de mult cat sa admiram figuri. Am facut liceul pe care mi l-am dorit, iar alegerea mea a fost pe de-o parte “traditie de familie”, pentru ca ambii mei parinti au terminat acolo, pe de alta parte, dorinta lor de a urma traditia. Nu a fost nici greu, orasul fiind foarte mic, iar liceul “cel mai bun”. Sa spunem ca adevarul e pe acolo, dar nu in totalitate. Am intrat si am iesit cu brio de acolo.

Dac-as lua clasa a 9a de la capat, as slabi mai repede. Eram grasuta rau si n-am reusit sa dau jos decat intr-a 10a. Probabil as fi putin mai zvapaiata, desi antisociala n-am fost niciodata. Probabil m-as duce la tipu’ pe care l-am vazut sa-l intreb “cine naibii esti?” si probabil as face din nou temele in clasa. Pentru toata clasa. I-as spune profei de franceza c-o urasc si-as chiuli la ora ei, ca si asa avea impresia ca fac asta, si profei de engleza ca de fapt eu nu mai am nevoie demult de ora ei. Dar mi-era simpatica. Mi-as mai lua o scutire la sport, probabil pentru alta “afectiune” care sa ma scape de chin, de baschet si alte alergari. As sta la fel de mult pe mIRC, mess, site-uri de tot felul, as fi iesit poate mai mult si le-as fi spus iar alor mei ca “nu, nu am nimic de invatat, n-am nicio tema de facut, dar am multe carti de citit”. Si as citi poate mai mult, si mi-ar placea la fel de mult gramatica, da-i-ar Dumnezeu sanatate profei de romana. Si m-as fi facut zana intr-un proiect de literatura universala, ca n-am reusit sa fiu decat cavaler.

Si cu toate ca n-am facut lucrurile astea, sau le-am facut, mai mult sau mai putin, am avut o perioada de liceu foarte frumoasa, cu prieteni si iesiri si indragosteli de adolescenta si toane de care au zis ai mei ca nu se mai termina. Tata a vrut fetita si a avut un batalion. Cuvintele lui.

Asa ca n-o sa schimb liceul, decat in vorbe, pentru ca in fapte, daca as mai fi o data acolo probabil as fi la fel ca si atunci.

Leapsa mai departe: Mihai, Andrei

Iata si regulile:

– scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi inceput din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
– transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
– scrie astfel incat sa generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
– nu trebuie sa scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine)
– preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie să faca
– raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea

Advertisements

Despre blogul meu

De cand am intrat in online… vorba vine intrat. M-am aruncat, si am reusit sa bag doar capul. Mi-am dat seama ca am un blog tare urat. Si nu, nu va ganditi ca ma refer la poza aia cu trandafiri indecent de roz si care-ti iau privirea de nu te lasa sa citesti un rand. Dac-o pun si p-aia la socoteala, blogul meu se cheama insuportabil. Si daca totusi reusesti sa treci peste romanticul roz si sa citesti vreun rand, esti foarte tare. Unii mi-ar spune ca ce face omu’ cu mana lui, lucru manual se cheama. Si pe buna dreptate. Poza mi-am pus-o singura. Mi-a placut, am experimentat, si uite ce-a iesit. Nimic. Bun!
Ma refer ca e dezordonat. N-are nicio noima. Si daca citeste cineva care ma cunoaste, o sa zica “perfect! nici tu n-ai nicio noima”. Asa este. N-am. Si totusi ar trebui sa fiu mai ordonata macar in scris. Stiu cum sa fac asta, doar ca nu gasesc de unde putere sa ma si apuc. Si atunci am scris. Abureli. De tot felul. D-ale de nu le intelegi nici cu translator. Ca oricum blogul nu mi-l citeste nici tata. La propriu. Mare mirare, iubitul meu a avut taria de caracter necesara pentru cel putin doua posturi. Sar’na, te iubesc. Eu iti spun, tu imi arati.
Prin urmare, mi-am pus in cap idee stralucita. Sa-mi fac domeniu. Si al meu iubit mi-a promis ca-mi ia in ianuarie. Ete iacata ca-i ianuarie, puiule, pun-te pe treaba! Sau, nu, stai ca-ti dau eu treaba. Ma documentez eu si materializezi tu, merge? Pai cum nu? Nu-i domeniul meu?
Ia uitati ce-a gasit tastatura mea: lety.ro e liber. Spor la treaba, ingeras!
Promit ca o sa fie cel mai frumos blog pe care l-a vazut online-ul. Ca sa intre si codita mea p-acolo!

Rap Barbie

In seara asta am invatat ca nu e bine sa fii o papusica Barbie la un concert Rap. Fustita scurta, tocuri si farduri la greu? Fetelor, daca mergeti la Sisu, mai ganditi-va o data si dati “reconfigurare traseu”. Nu merge, va spun eu.

Una peste alta, asa am ajuns acolo, desi iubitul meu ma avertizase. O stiti p-aia cu “eu ti-am zis, da’ tu Batman”. Trecem peste? Bine.

Concert Sisu. Nu stiu daca termenul de “concert” se potriveste. Dar nu stiu nici cum as putea sa numesc vreo 6-7 rapperi si-un DJ cantand in Silver Church. Asa ca sa-i zicem “concert”, ca sa nu zicem “recital”, ca nici asa n-ar fi din poveste, iar “unpluggd-urile” la noi…nu prea stim ce-s alea, nu?

N-a fost foarte multa lume, dar a fost acceptabil de multa cat sa iasa ceva zgomot. Manute sus, tipete cat cuprinde, bere in mana care nu era pe sus, sau tigara, daca mai aveai unde. Una peste alta, eu am fost cam singura care statea jos, si initial primul meu gand a fost “I’m not drunk enough for this!!!”

Mi-am regandit gandul cand a chiar inceput concertul. Si am plecat de-acolo foarte vesela, pentru ca a iesit foarte misto. Desi n-a fost multa lume, a fost foarte multa energie, multa expresivitate, din partea tuturor, si pe scena si pe langa, si ce m-a bucurat foarte mult, destul de multa interactiune intre artisti si public. In cateva cuvinte, oamenii au stiut sa faca show, chiar si fara sala plina, si au stiut sa se joace cu ce au avut.

Despre piese n-o sa comentez prea mult, cred ca iubitul meu ar trebui sa comenteze despre ce s-a cantat, eu nu-s un fan al genului, dar chiar si asa, cred ca sa aduci o Barbie la un concert rap, si sa-i si placa asa mult incat sa plece d-acolo cu zambetu’ pe buze, e mare lucru!

Esti femeie? Fii femeie!

Tocmai am citit un articol care m-a revoltat. Cred ca asta e cuvantul, sau as putea sa folosesc “indignat”. Nu m-a derajat, nu m-a enervat. Dar m-a revoltat cumplit.

Nu-s o feminista. Nici pe departe. Dimpotriva, tin cu barbatii de cele mai multe ori si stiu ca nu exista egalitate intre sexe. Nici nu trebuie! Sustin sus si tare ca o femeie nu ‘trebuie’ sa faca ce face un barbat, nu trebuie sa dea cu sapa si n-are de ce sa dovedeasca abilitati de alpinist, sudor sau mai stiu eu ce meserie periculoasa ce le-a revenit intotdeauna masculilor. Dar da, admir cand o femeie incearca sa faca asta, chiar si de curiozitate, chiar si pentru o singura data, doar ca sa se convinga cum e. Am incercat si eu unele lucruri si nu regret, dar nici nu le-as mai face o data.

Pe de alta parte, daca nu-s feminista, nici nu suport misoginismul. Da, asta e cuvantul. Misoginism. Definitie de dictionar: “barbat care uraste femeile”. Nu suport nici opusul, adica misandria (adica repulsia fata de barbati). Ce sa zic? Nu-s o tipa extremista. Pentru ca mi se pare ca a fi misogin sau misandra inseamna sa fii extremist, ori sa ai o problema. Cu tine, in principiu, nu cu ceilalti, oricat ai incerca sa arati contrariul.

Articolul asta era extremist. Era misogin pana in panzele albe, si declara sus si tare ca femeile nu mai stiu sa fie femei, ca se bat cu pumnii in piept sa ajunga egalele barbatilor si, mai mult decat atat, ca era mult mai bine acum vreo 100 de ani, cand ele n-aveau voie sa poarte pantaloni, si cand unicul lor rol si scop era sa aiba grija de barbati si de casa. Asa sa fie? Era mai bine?

Nu stiu voi ce credeti, domnilor (si da, sunt tare curioasa sa aflu!), dar mie mi se pare asa:

– Societatea evolueaza, luandu-ne pe noi in valul asta de evolutie. E normal, e bine, e firesc, e frumos sa nu mai fim aceiasi de acum 100 de ani, cu conceptiile pe care le aveau, pentru ca daca am fi, nu s-ar schimba nimic, iar noi am citi carti copiate de mana la lumina lumanarii.

– E drept ca unele femei s-au ‘defeminizat’ (da, am inventat un cuvant, mai mult ca sigur, dar nu-mi cer scuze pt asta), si e drept ca unele incearca sa concureze cu barbatii. Nu e de cele mai multe ori reusita sau placuta macar, tentativa lor, poate nu e nici de apreciat, dar e o alegere, si nu stiu daca ar trebui trecuta in categoria “corect/gresit” din cartea de etica.

– Da, putem purta pantaloni, si sa-mi fie scuzat, dar uneori ii purtam mai bine, mai frumos si mai cu stil decat multi dintre barbati, si daca nu recunoasteti asta, macar recunoasteti ca de multe ori ne sta bine. Strict estetic.

– Da, incercam sa concuram si da, din complexul de a nu fi considerate slabe, dar e cel putin de apreciat cand o chestie de un metru jumate si 40 de kilograme se duce la cursuri de autoaparare sau devine manager la o firma de succes. Si nu, nu mereu ia o astfel de functie pentru ca e blonda cu ochii verzi. Unele blonde au si caracter si creier.

Ma chinuiesc sa gasesc scuze unor barbati care depreciaza femeile. Si ma chinuiesc sa descopar ce se ascunde in spatele unui misoginism fara margini, dar….nu reusesc sa gasesc niciun raspuns. Daca fiecare si-ar asuma pozitia pe care o ocupa, ar fi o lume mult mai vesela. Iar daca fiecare dintre noi ar si incerca sa treaca dincolo, la depasirea conditiei, la o incercare de a evolua, si de a-i lasa si pe altii sa faca asta (ca de ajutat e mult!) ar fi o lume mult mai buna.

Sunt o idealista!

%d bloggers like this: